raspuns pentru m

Exemple:

• "nu-mi place Murakami. Am incercat sa-mi placa, dar degeaba"

http://books.rainbowchild.ro/

• "Ma apropiam de ea fara nici o tragere de inima si fara nici o dorinta de a afla ce urma sa se intample. Oricum m-am lungit prea mult asa ca o sa mai fac o singura completare: ce mi-a placut in mod deosebit in cartea asta a fost respectul cu care autorul isi trateaza cititorul. I se adreseaza direct, ii explica pe indelete, ii da exemple si il face sa inteleaga exact la ce se refera. Am zis numai lucruri bune despre carte, desi nu mi-a placut in mod deosebit, ba chiar pot sa spun ca m-a plictisit."
  

Suflete moarte http://www.tomatacuscufita.com/

• "tonul eseistic intercalat în acţiunea romanului. Aici declar de la început că filozofeala în general, şi cea din romane în mod special, mă plictiseşte. e vina mea că nu am rezonat. de bine nu ştiu ce să zic, aştept şi ale cărţi şi am să mă lamuresc."

Insuportabila usuratate a fiintei - Kundera http://bookaholics.jubjub.ro/

• "Of, Doamne, ce m-a mai chinuit jurnalul asta! N-am rezonat aproape deloc cu Jeni Acterian.Trebuie sa va previn ca pe mine m-a plictisit Cioran… m-a plictisit de moarte, vreau sa spun, nu asa."

• "Trei care m-au enervat pe mine:Pendulul lui Foucault, Umberto Eco. L-am inceput de mai multe ori si l-am abandonat. Nu mai stiu exact de ce, pur si simplu era previzibil si se straduia prea pe fata sa fie citibil."
  

http://www.terorista.ro/

M, repet, inteleg prea bine ca e o simpla chestiune de gust. Nu am nimic personal cu respectivii omi pomeniti, din contra, aproape toti au citit mult mai mult decat mine, sunt si capabil sa scrie o recenzie, chestie care mie nu-mi va iesi in veci samd, deci tot respectul pentru ei! DAR:

-nu inteleg ce-i de neplacut la Murakami; mie mi se pare ca-i o lectura chiar faina, povesteste frumos si nu-i deloc plictisitor. E destul de... fantastic. Nu i-as da premiul Nobel, dar il incadrez la categoria "draguti". oricum, cred ca am mai scris despre el.

-la Gogol, din contra, interventiile lui nu-mi par a fi dovada vreunui respect fata de cititor, incercand sa-i explice astuia cum sta de fapt treaba, ci mi se pare ca autorul deraiaza :) intr-un mod delicios, desigur, dar intrarile alea "prea personale" peste poveste, mie imi inspira altceva. de ex: teama lui Gogol in privinta contemporanilor, care in mod cert n-au ochii complet deschisi incat sa vada adevarata valoare a scrierilor sale, cenzura prin care va trece cartea s.a.; asadar, el e constient ca nu poate scrie chiar in orice fel, deci cumva se enerveaza in scris si, repet, din cauza asta o ia involuntar pe aratura. Eu m-am apropiat de Suflete moarte cu f mare tragere de inima, ba chiar as fi donat o saptamana din viata mea, astfel incat el sa fi putut termina tot ce-a avut in cap in legatura cu poemul asta, cum il numea.
plus umorul acela, specific rusilor de care-s eu indragostita.

-aici declar de la inceput ca filozofeala in general, chiar si aia de pe o eventuala hartie igienica, ma bucura nespus :) tot vina mea ca nu rezonez. Insuportabila... mi se pare o carte foarte buna, cred ca mi-a placut cel mai mult de la Kundera. Asta iar e un autor pe care-l iubesc pur si simplu, un observator fantastic. Si al interiorului, vreau sa spun.

-referitor la Jeni Acterian, te las pe tine sa te desfasori :))) Pe Terorista, tot asa, o admir pt cat citeste si cum stie sa se exprime, dar, asa cum spune ea despre Jeni [ca n-ar fi putut fi prietene], la fel consider si eu. Tot pe acolo adaugase ca nu o intereseaza ca va muri candva, adica nu face un caz din asta :) Cu Cioran - exceptand faptul ca n-am gasit o Simone in varianta masculina :)) - ma identific pana-n panzele albe, efectiv n-am ce comenta la faza cum ca el ar fi plictisitor.

-in ultimul rand, si chiar ultimul, pentru ca aici e momentul in care imi creste tensiunea :D, despre Pendul. Cartea asta e cea mai geniala chestie pe care am citit-o vreodata. Raportata la cautarile, interesele si visele mele, a venit ca o mana cereasca. Insa am analizat-o si la modul obiectiv, inchipuindu-mi ca as fi un alt om, si tot pe plus imi iese! Eu nu stiu cine-a mai reusit o asemenea constructie impresionanta, zau. Dar lasa asta, vezi ce se ascunde dedesubt! Ori aici eu ma pierd de f multa lume, pentru ca am impresia ca romanul asta este fix precum o ceapa. Daca citesti doar la nivel de prim strat, nah, a cui e vina? Dar si asa, TOT mi s-ar parea geniala. Eu inca mai am revelatii in legatura cu Pendulul.

Ca idee, despre Eco chiar nu [mai] am nici o intentie sa povestesc, nici macar nu as recomanda cuiva sa-l citeasca. Poate doar Baudolino, asta chiar e o poveste asa de frumoasa, incat cu greu imi pot imagina ce suflet ar fi capabil sa desconsidere minunatia?! [again, eu ma raportez altfel si la Baudolino, dar e probl mea]
Daca n-as fi cunoscut macar o persoana care sa-l adore pe Eco, si mai ales sa vada in Pendul tot ce-i de vazut, as fi crezut ca-s nebuna. Asa, eu deja m-am scos; prin urmare, chiar nu mi-ar pasa daca ar fi restras maine de pe piata :D [Ca si chestie, uneori dorm cu Pendulul si cu Baudolino in brate.]
Oricum, toti se plang de faptul ca nu pot trece de primele 100 de pagini. Saracu Eco, inseamna ca s-a straduit degeaba sa fie citibil :))) Iar la faza cu pevizibilul... nu pot adauga nimic :(
[va rog mult, a nu se intelege ca am ceva cu Luciat, m-am chinuit chiar si sa o votez la ceva competitie dinaia]

M, ti-am dat doar niste exemple de care mi-am adus aminte si-am reusit sa le gasesc repede, dar mai sunt cu nemiluita. Ti-am zis, pur si simplu prefer sa se discute despre defectele mele fizice si psihice, despre ratarea mea, despre orice altceva, decat sa aud ca Eco e un... nu vreau sa spun cum, nici in gluma nu-i pot alatura asemenea atribute. Mno, asta promit ca a fost ultima data in care mai pomenesc ceva de iubirile astea ale mele. Sa creada fiecare ce doreste, eu nu incerc sa schimb gandirea nimanui! Nici macar pe a mea, hehe.

Sper ca nu se va supara nimeni pe mine, dar m-am gandit ca decat sa-ti trimit mail, mai bine public aici ce aveam de spus. Ca un fel de scuza vizibila la "de ce nu-i place lui Did sa discute/scrie despre carti sau autori" :D Acum mi-a mai ramas de postat si textul la "de ce nu-i plac omii lui Did si nu doreste sa-i iubeasca decat de la distanta", dar e timpul sa mai si mananc ceva :))))) Nu tot aia ce-am mancat pana acum :P ca da, stiuuu parerea :D

Cert e ca regret tare ca nu-s asa culta ca altii, sau macar sa fi stiut sa ma exprim in limbaj simplu, taranesc. In felul ala puteam sa ma "cert" la modul constructiv. Asa, e ca si cu melodiile: in capul meu suna perfect, dar cand le cant tare... zici ca anunt Apocalipsa. Gataaaaaaaaa, revenim la chestii impersonale.

P.S. mi-am adus aminte de ce imi propusesem sa nu mai caut parerile altora! imi inchipuiam ce s-ar putea comenta despre Pessoa, cu a lui nelinistire cu tot. mai bine sa nu aflu niciodata :D

asteptand lasagna

Parca mai degraba as prefera iadul si raiul crestinilor, decat teoria reincarcanii. Asta chiar mi se pare o super nesimtire, sa ti se ceara sa tot [re]vii in lumea cea stupida, inutila si cretina. Cand mai aud ca de fapt chiar noi alegem asta... pff!
Daca vreodata o sa mi se confirme ca din cauza mea am aterizat p-aici, chiar o sa-mi trag doua palme.

M-a distrat un comentariu gasit prin cine stie ce colt de internet, unul care spunea ca e necesar sa nu te inchini nici unui zeu, absolut niciodata. Iar in clipa mortii sa fii foarte constient si ferm, nelasandu-te nici atunci in grija vreunei entitati, negand orice [ajutor, salvare]. Cica numai asa vom putea fi liberi, dupa. Numai ca, adauga respectivul, tre sa ai noroc de-o moarte lenta :)) ca daca te ia prin surprindere, n-apuci sa o arzi in nesupuneri.

Ce chestie, cum toti au teoriile lor. Nu m-ar mira ca toate sa fie total false. Dar pana la momentul adevarului, mai va curge apa verde pe Bega.

Altfel, cred ca cel mai bine ar fi sa nu mai caut pareri despre cartile pe care le citesc eu. In general, ce le place altora, imi place si mie, dar ce-mi place mie, imi place doar mie :)) Nu stiu de ce ma supar pe chestia asta... adica ar putea cineva sa spuna despre mine ca-s grasa, sau proasta, sau mai stiu eu ce, ba chiar si despre muma sa spuna ca nu gateste bine, dar cand se stramba din nas la adresa scriitorilor mei preferati, deja chiar imi sare mustarul!
Evident, inteleg ca e o simpla problema de gust, atat in cazul salatei de boeuf, cat si in cazul frazelor, dar degeaba; tehnic vorbind, imi creste tensiunea.

Tin minte cliseele alea de prin comentariile invatate de tocilarii care nu erau in stare sa scrie din capul lor, gen "stalpii literaturii romane, deasupra carora straluceste luceafarul Eminescu"; in cazul meu: stalpii cei rusesti pana-n adancurile fundatiei, deasupra carora straluceste genialul Umberto Eco.

Tot incerc sa-mi aduc aminte care a fost primul rus din care am citit. Cred ca Gogol, dar nu-s convinsa. Bine ca-mi amintesc de momentul in care am intrat incaltata in casa, cu intentia de a-mi schimba manusile ude! Aveam patru ani.
Ah, si cand m-a pus maica-mea la colt, dar dupa cinci minute mi-a adus o canita cu un ou fiert. Inca de atunci se preconiza ca o sa ma lupt cu kilogramele in plus. Pedeapsa ca pedeapsa, dar intre timp nu lasati copilul sa moara de foame :))

Bai si ma gandeam eu asa, oare n-ar fi posibil sa mai [re]citesc vreo cinci ani la rusi, dupa care sa devin brusc profesoara de literatura rusa dar care nu stie rusa? Alt mod prin care sa-mi castig existenta in mod placut chiar nu-mi trece prin cap. Ce sa-i faci daca nu-mi place sexul la fel de mult... ca era mai simplu, stiu. Cu existenta, zic. [din asta oare iar se intelege ca de fapt eu nu fac sex si de aia sunt nervoasa? :)))]

Am vrut sa mai adaug ca rusii astia foarte morti sunt totusi mult mai distractivi si mai de treaba decat toti omii cu care am vorbit in ultima jumatate de an, dar sunt obosita si nu-mi aduc aminte de toti, n-as vrea sa exagerez :D Ok, mai interesanti decat 90%. Vai, neaparat sa strang bani sa-mi fac operatia aia de corectare a miopiei! Eu CHIAR am nevoie sa VAD, adica sa citesc.

Dar dintre iad si rai, aleg raiul. Doamne ajuta!

*

""""-Deci?... facu Cicikov, asteptand raspunsul si nu fara o oarece tulburare.
-Va trebuie suflete moarte? intreba Sobakevici foarte simplu, fara cea mai mica umbra de uimire, ca si cum ar fi fost vorba de niste grâne.
-Da, raspunse Cickov si iarasi isi indulci exprimarea, adaugand: inexistente.
-S-ar gasi, de ce nu? spuse Sobakevici.
-Si daca s-ar gasi, atunci, fara indoiala... ati fi bucuros sa scapati de ele?
-Poftim, sunt gata sa le vand, spuse Sobakevici, care-si ridicase putin capul, dandu-si seama ca, desigur, cumparatorul trebuie sa aiba ceva de castigat din asta.
"Dracu sa-l ia, se gandi Cicikov, asta le vinde inainte ca eu sa fi adus vorba!" Si spuse cu voce tare:
-Si care ar fi pretul, la o adica? Desi, la drept vorbind, obiectul e atat de... incat e si ciudat sa discutam despre pret...
-Ca sa nu va cer prea mult, o suta de ruble bucata! spuse Sobakevici.
-O suta! striga Cicikov, cascand gura si holbandu-se in ochii interlocutorului, fara sa stie daca n-a auzit el bine sau daca nu cumva limba lui Sobakevici, greoaie de la natura, s-o fi rasucit anapoda in gura, trantind un cuvant in locul altuia.
-Ce, vi se pare scump? rosti Sobakevici, dupa care adauga: Totusi, care-i pretul dumneavoastra?
-Pretul meu! Cred ca am gresit ceva sau nu ne intelegem unul pe altul, poate ca am uitat in ce consta obiectul. In ce ma priveste, cu mana pe inima, zic ca opt grivne de suflet ar fi pretul cel mai rezonabil.
-Asta-i buna! Opt grivne!
-Dupa judecata mea, cred ca mai mult nu se poate.
-Pai nu vand opinci.
-Dar fiti si dumneavoastra de acord ca nici oameni nu sunt.
-Atunci credeti ca o sa gasiti un prost care o sa va vanda un suflet de recensamant cu doua grivne?
-Dati-mi voie: de ce le ziceti suflete de recensamant? Pai sufletele astea au pierit de mult, n-a mai ramas din ele decat un sunet imperceptibil. De altfel, ca sa nu mai discutam despre asta, v-as da cate o rubla si jumatate, mai mult nu pot.
[...]
-De ce va scumpiti? intreba Sobakevici. Zau ca nu-s scumpe. Alt pungas v-ar insela, v-ar vinde niste porcarii in loc de suflete. Ale mele-s toate unul si unul, pe alese: ba mesteri, ba tarani zdraveni. Uitati-va, de pilda, Miheev, mesterul de trasuri! N-a facut decat trasuri cu arcuri. Si nu lucrare ca la Moscova, sa tina un ceas si gata, ci trasuri pe cinste, trainice, captusite cu mana lui si date cu lac!
[...]
-Dar dati-mi voie, spuse, in sfarsit, Cicikov, uluit de puhoiul nemaipomenit de cuvinte, care parea sa nu mai aiba sfarsit, de ce le enumerati toate calitatile daca acum nu mai sunt de nici un folos, fiind morti? Mortul nu-i bun decat de proptea pentru gard, cum zice proverbul.
-Da, fireste, sunt morti, spuse Sobakevici, parca dezmeticindu-se si aducandu-si aminte ca, intr-adevar, era vorba despre morti, dupa care adauga: De altminteri, m-as putea intreba ce folos am de la oamenii care se numara printre cei vii. Pai sunt oameni? Sunt muste, nu oameni.
-Totusi exista, pe cand ceilalti nu-s decat un vis.
-Nu, nu-s vis deloc! Va spun ca oameni ca Miheev nu mai gasiti: era un munte de om, ca nici n-ar fi incaput pe usa ca sa intre in camera asta. Nu, nu-i un vis! In spete avea mai multe putere decat un cal. Tare-as vrea sa stiu in ce loc ati mai gasi un asemenea vis! """"

N. V. Gogol - Suflete moarte

Si daca tot a tunat si i-a adunat, dead souls :D

ceea ce reprezinta cineva

Daca stiti pe cineva care vrea o pisica din Craiova :), gasiti una frumoasa la Benny!

*

""De nici o întâmplare să nu ne bucurăm sau să nu ne întristăm prea tare; parte fiindcă toate lucrurile sunt schimbătoare şi se pot preface în fiece moment, parte fiindcă judecata noastră se înşeală prea uşor asupra celor ce ne priesc sau ne sunt pagubă, aşa încât tot omul se va fi văitat o dată de un lucru, care pe urmă i-a ieşit prea bine, sau se va fi tresărit de bucurie pentru un lucru care a devenit izvorul suferinţelor lui celor mai mari.
Dimpotrivă, să facem după cum zice Shakespeare: „De atâtea ori am tresărit de bucurie şi de întristare, încât acum nu mă mai stăpâneşte prima impresie a lucrurilor şi am scăpat de această slăbiciune femeiască”.
Cine nu-şi pierde cumpătul la nefericire, dovedeşte că ştie cât de felurite şi cât de imense sunt relele posibile ale vieţii, şi priveşte răul întâmplat acum că o parte foarte mică a celor ce s-ar putea întâmpla. Aceasta este stoicismul, conform căruia cată să nu fim niciodată conditionis humanae obliti, adică să nu uităm condiţia omenească, ci să ne aducem pururi aminte ce soartă tristă şi ticăloasă este existenţa omului şi cât de nenumărate sunt relele la care este expusă. Pentru a ne împrospăta această convingere, nu avem decât să aruncăm o ochire în jurul nostru şi vom vedea pretutindeni aceeaşi privelişte: nişte bieţi oameni luptând, chinuindu-se, dând din mâini şi din picioare pentru a-şi câştiga simpla lor existenţă sărăcăcioasă şi lipsită de orice satisfacţie."" Arthur Schopenhauer

Nah, mie oricum imi place de Schopenhauer, chiar si cand nu-s de acord cu el; ma consolez des cu paginile sale [unii au o Biblie, altii mai multe]. Imi imaginez cum as putea avea un sot pe care tocmai l-as prinde cu amanta in masina, sa zicem. Apoi am veni acasa si in loc sa ma cert cu el, sau sa o sun pe mama lui sa-i spun ce copil nesimtit a crescut, sau sa plang pur si simplu... eu sa iau Schopenhauer din biblioteca si sa ma consolez.

Dar lasa ca nu la consolari doream sa ma refer, ci la altceva. Mi se pare mie sau inainte oamenii erau mai constienti? Ma refer la cei care gandeau si exprimau treaba asta :D Adica uite, asta zice clar: simpla lor existenţă sărăcăcioasă şi lipsită de orice satisfacţie. Pe cand in vremurile noastre se scot filme gen The Secret pe banda rulanta. Si mii de carti de auto-ceva. Sa ne autofericim, sa ne autosupraevaluam, eventual sa ne automantuim.
Parca zici ca in anul 2009 nimeni nu mai accepta ca e... un nimeni. Omul merge la lucru, isi cumpara masina smecheroasa, pleaca in concediu in Maldive, face copii si crede ca el - prin toate astea - chiar reprezinta ceva. Si, culmea, se asteapta ca mereu sa fie bine! Sa îi fie bine.

Ca si cum ne-am fi nascut si in prospect ar fi stat scris: aceasta fiinta va beneficia de X ani imbibati de fericire. Ori asa ceva nu scrie! La nivel conceptual, tot boul stie ca lumea e relativa, binele si raul coexista etc DAR in viata de zi cu zi, eh, aici toti se mira cand ceva rau se intampla. De parca directia ar fi fost a priori definita inspre bine, si uite cum s-a petrecut nu stiu ce, care strica bunul mers.

Exact ca atunci cand am vazut accidentul. Faptul ca un om a trecut strada si a fost accidentat, mie doar imi confirma. Pe cel cu care eram, l-a mirat, cel mult intrigat. Deci eu nu vad diferenta si prin urmare nu inteleg. Intre

un om a plecat sa cumpere paine, pe trecerea de pietoni l-a calcat masina si a murit
si
un om s-a nascut intr-o dimineata, a facut diverse timp de o viata si a murit

E totusi cumva deranjanta jalea de la inmormantari. Ai putea sa plangi daca dintr-o data soarele ar fi in forma de piramida, sa zicem. Sau daca iarba ar fi de maine roz. Dar cum sa plangi ca a murit cineva, ca si cum nu te asteptai la asta! In cazul asta - ca totusi ne deranjeaza moartea - eu nu inteleg de ce nu plangem zilnic [bine, eu deja o fac]. Ca doar zilnic tot mai murim, cum ar veni.

Nah, iar am luat-o pe miriste. Ca idee, nu sustin ca oamenii ar trebui sa devina stalpnici sau sa-si planga in fiecare minut de mila sau mai stiu eu ce sinucideri in masa, DAR nici nu mi se pare corecta abordarea asta de yay ce tari suntem noi... ca si cum am fi aici pentru totdeauna. In cartile alea pe cuvant ca asa se exprima, ca si cum te-ar invata nemurirea.

Astia nu vor sa stie, la asta se reduce tot. Nu vor sa stie si nici sa accepte. Nu vor sa faca din realitate o realitate, cum ar veni. Moartea e o realitate. Singura. Dar ei nu vor sa stie. Dar de ce ar vrea asa ceva?
Ma rog, fiecare sa stie ce doreste, dar eu cand spun cuiva la multi ani, ma gandesc ca oricat de multi ar fi... tot nu-s nesfarsiti :( Adica la multi ani... momentani. Cum adica mai, la multi ani pana vei muri? Of ce prostie, cum suna. N-o sa mai zic nimanui la multi ani, e ca un fel de batjocura. Stii clar ca ala o sa moara si tu faci bancuri cu eternitatea. Si el :))

Cateodata sunt asa fericita sa stiu ca pana la urma tot o sa mor si-o sa aflu eu cum sta treaba de fapt :)))) Adica nu e ca si cum n-o sa inteleg niciodata cine stie ce model din fizica moleculara pentru ca nu m-ar duce capul. Aici chiar o sa aflu pentru ca o sa mor si deci o sa vad clar. Dar daca n-o sa vad nimic, dar se termina si gata?
Chiar de-ar fi asa. Asta nu schimba viata cu nimic. Adica nu-i ca azi n-am iesit in club pentru ca ar urma o viata viitoare. Pur si simplu n-am iesit ca n-am vrut. Deci fie ca se termina cu punct, fie cu virgula, ma comport la fel. Traiesc la fel.

Oricum, suntem atat de prosti. Daca totusi cineva ne-a facut. Cineva in sens de unu mai cu muschi, o entitate. Ca asa, de Univers nu mi-e frica :))) P-asta il fut in gura de nu se vede [saracu, ce-l tot injur. no hai ca acum am glumit, nu te supara], dar daca pur si simplu deasupra noastra e un fel de sef mai mic? Eu ce-i zic aluia, la o adica? Mai ales ca toti stim cum se comporta sefii mai mici, in orice companie.

In ce fel pot eu sa ma mai bucur de vara asta, sa zicem, sau de un program tv, cand eu la un moment dat o sa ma pot bucura de intreg. De tot. Adica asa sper, cel putin. Pai intr-un fel mai mic o sa ma bucur si de vara.

Deci daca atunci cand mor o sa ma prind ca se termina definitiv cu fiinta mea... o sa fiu mai dezamagita decat orice credincios. Cel putin decat aia pe care-i cunosc eu. Si-n fine, tot n-am stabilit ce forma mi-ar conveni. Dar sigur e ca nu vreau sa mor, adica nu de tot-tot.

Cred ca mai bine ma uitam pe pereti si fredonam o melodie. Pot si singura sa-mi imaginez cat sunt de limitata si cum nu e posibil sa inteleg. Lucrurile, adica. De aia nu vad o solutie. Nici pt aici, nici pt eternitate. Mereu ceva nu-mi convine in model. Oricare model. Asta sigur se intampla pentru ca nu vad.

Totusi, e extraordinar cum au reusit sa-i faca pe oameni asa! Sa lupte din rasputeri pentru simpla lor existenţă sărăcăcioasă şi lipsită de orice satisfacţie.

Bai ce chestie, ce fain e cand suntem copii. Habar n-avem ca suntem, atunci doar ne bucuram si ni se pare normal. Ni se pare normal ca lucrurile stau cum stau. Dupa aia, da dracu si intelegem. Cat de cat, ca uite eu... nu inteleg :)) Oricum, tot intelegi. Deci cel mai misto e sa fii copil.

Pacat ca atunci nu esti constient ca esti inconstient.

Deci ma duc. Vai, si cand sa ma duc m-am speriat. Daca ala se referea la existenta ca la... intreaga existenta? Adica the existenta lipsita de orice satisfactie. Nah, scoala-l pe Schopenhauer din morti sa-l intrebi la ce fel de existenta se referea de fapt. Of, numai probleme am. Mai ales psihice :)))

Iarasi am facut varza in insemnarea asta, adica o suta de idei si cinci greseli. Dar ce conteaza, eu stiu la ce ma refer, nu trebuie sa-mi iasa precum o compunere, sa zicem. Stiu eu care de unde le-am scos, la fel ca intr-o camera unde e dezordine si daca faci curat nu mai gasesti nimic :)) Nah, uneori ma gandesc ca daca tot e public, n-ar fi rau sa ma chinui sa fie si... ordonat. Ce naiba am cu ... azi ca mie nu mi plac .....................le. Gata, ajunge.

ham-ham-staff

Ii tot auzeam pe vecinii mei ca se duc la gradina. Pana mai povesteam cu altii prin fata blocului, gradinarii astia se si intorceau. Eu imi imaginam ca undeva, la marginea orasului, au un teren micut unde cultiva chestii.
De fapt, gradina asta e tocmai in spatele blocului. Acolo unde eu imi trimiteam cainele sa se joace, noaptea cand il scoteam la plimbare. Deci probabil ca amstafful meu le varzuia alora straturile! Hmmm. Maine o sa ma duc sa vad cum sta de fapt treaba. Poate au gardulet sau ceva, desi la cat de exuberant era cainele meu... slabe sanse ca l-ar fi impiedicat un stalpulet si doua sfori. [Cum sa stai undeva de cinci ani si sa nu te duci niciodata in spatele blocului]

Ce fain era cainele meu. Chiar daca mi-a mancat un Diddl :D Era asa fraier ca mine, ditai animalul si ii era frica de pisici. Iar apoi, cand l-am revazut dupa doi ani... ce bucuros a fost si statea doar-doar-doar cu mine, non-stop. Credeam ca n-o sa ma mai recunoasca, mi-a fost un pic chiar teama ca m-ar putea musca :)) Si el saracu mi-a sarit asa pana in cap si numai ca n-a plans de bucurie :P

Mda, atunci aveam doua paturi in camera; il trimiteam sa doarma in celalalt, iar el se supunea. Pana incepeam eu sa visez, ca apoi isi facea aparitia sub plapuma si mi-era prea somn ca sa-l mai cert. Mormaiam doar "nu pe ovare, Pinky!" De parca el ar fi stiut unde-s alea. Oricum, era o ea, nu un el. Dar caine, deci el :)) Mi-i dor de Pinkoasa.

Uneori iubesc animalele mai mult decat... oamenii. Dar se pare ca nu destul, din moment ce nu-i tin langa mine. Pe nicicare.

asa

Balacindu-mi dintii in apa de gura, zic: oi muri tu si-oi trai! La care mi-am zambit sincer in oglinda. Chiar ca aveam dreptate.
Ce frumos e in locul. Bittersweet, nu frumos. Adica singura forma posibila de frumos. Ah, abia astept!

Si cum s-a speriat cutare. Esti draguta si desteapta si te vreau. Oh, dar ce muzica asculti, not good. NU ASCULT MUZICA. Sunt. Si-s bucuroasa ca sunt. Asa.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ asa curge :D



Vai doamne, tot e bine ca mi-am aflat lumea! Cica merci ca m-ai ajutat sa regasesc lumea de negasit. Sunetele mici, mici, mici... cum curg si ele si tot restul. Cum stie sa fie.

later edit: Ala chiar a zis ca Anna arata ca un monstru :o Cica iti respect gusturile, dar aia arata ca un monstru. Acum imi vine sa rad. Ca poate chiar asa si e, numai ca eu nu mai reusesc sa vad. Ca atunci cand umbli cu un barbat urat - adica nu l-ar lua nimeni pe coperta de revista - dar tu-l vezi frumos. In fine. F bine, sa semene cu un monstru. Macar ea doar seamana. Unii oameni chiar sunt :D
Dar nu asta, ci altceva. Ca si-a cerut scuze inainte. Eu nu suport ca cineva sa faca pipi pe mine la modul politicos. Adica stii, da-te putin mai la dreapta ca sa nu te stropesc si pe fusta. Doar pe pantofi. Daca era roman, ar fi zis direct: cine-i mah distrusa asta? Sau ceva de genul. Dar pentru ca ei sunt straini dinaia prefacuti... a trebuit sa-si pregateasca terenul. Nu inteleg de ce nu incetez cu subiectul, 99% dintre oameni vor spune despre Anna ca seamana cu un monstrulet.
Cred ca eu sper ca intr-o zi cineva sa o auda de la mine si sa spuna wow. Dar n-o sa se intample. Si-n fine, nu-mi pasa, vreau pur si simplu sa nu mai zica nimeni ca e monstrulet. Eu o iubesc. Mi se pare mai frumoasa decat... multe altele. [toate? hai mno sa nu sarim herghelia, ca mai sta si Angelina la coada]
N-o sa mai arat nimanui. Ce ascult eu, ce citesc. O sa spun pur si simplu ca-mi place formatia Coldplay si citesc Cehov. Atat. Iar daca vor insista, o sa incep sa dansez ca "monstruletul" si-o sa dau asa din ochi, hihihi :D

Vai, a doua noapte nedormita. Si zi, logic.

post scris la plans, eventual o sa l sterg

Universule, tu cand mai vrei alta data sa-ti exprimi sinele sau ce dracu ai incercat sa faci, te rog sa i te adresezi ma-tii, poate dansa are chef de asemenea experimente.

Eu NU, si iti reamintesc inca o data ca poti sa ma faci sa sufar de moarte, poti sa fii indiferent sau cum coada ta doresti, eu pur si simplu TE FUT IN GURA. Si daca incerci sa-mi induci pareri de rau pe tema asta, ti-o mai iei o data.

Cu rahatul tau de lume ratata. Impertinentule, nesimtitule si degeabaule! Esti tot si degeaba, intelegi? Du-te, dispari.

Esti ca o femeie dinaia care e imbracata chic, parfumata subtil, vb limbi straine si e destul de culta; mai sa-ti vina sa o numesti doamna, si cand colo ea e o simpla tarfa de lux. Asa tu, cu chestiile astea facute sa ma duca pe mine de nas, gen valuri, soare, cer senin, adieri de vant. Marsh cu trucurile tale ieftine, te cunosc eu si altfel.

Din cauza ta e totul, nu din a mea, nu mai incerca sa ma faci sa ma simt vinovata. Esti un tarf de univers, de aia cred ca si-ti place sa ma faci sa te tot fut in gura, over and over again over your face!

Da, pana la urma normal tot la tine o sa vin plangand, dar stai ca inca nu-i urma!!! Deocamdata plang ca esti tu un Univers incapabil si sper sa te futa in gura Nimicul si eu sa fiu acolo sa rad de tine sa-ti zic no, asta e, inghite si rabda sau eventual roaga-te. Boule mic. Si acuma si pun melo de la MJ ca sa te oftici tu, cand credeai ca au terminat omii sa-l planga pe ala si sa LI SE RUPA de tine, iaca hop ca abia incep eu, mwuahahahah!!!

uu-uu u-u-u-u u-u-u-u uuuuh!



Acum ma duc in parculet ca-mi aduce prietena mea tort :( cica poate imi trece plansul. Saveeeee meeee, yeaaaah. Love me and feed me.